March 20, 2009 by bogdancristea

Intr-o plimbare prin tari straine am dat peste o forma de publicitate pe cat de neasteptata pe atat de ciudata. Stim cu totii ca astfel de atribute sunt in mod normal de apreciat, fiind trasaturi ale originalitatii, creand pentru mesaj un cadru favorabil receptarii prin atragerea atentie. In aceasta situatie totusi lucrurile nu stau chiar asa.

Nu ma intelegeti gresit, publicitatea de care vorbesc atrage atentia intr-un mod in care, trebuie sa recunosc, nu mi-as fi inchipuit niciodata! Imaginati-va urmatorul scenariu: va plimbati cu masina prin Milano(acest este orasul “afectat”); satui de discurile sau orice alt suport cu muzica luata de acasa decideti sa incercati radiourile locale; surpriza este foarte placuta sa descoperi zeci de statii cu muzica variata si de calitate, fara exagerari; la scurt timp insa va loviti de inevitabil: din cand in cand programul radio se intrerupe si in boxe se aude altceva, dupa care totul revine la normal; intrebarile sunt inevitabile…

Eu personal am ignorat situatia o vreme, incercand sa scuz postul de radio pentru calitatea proasta a transmisiuni(imi placea prea mult muzica). La un moment dat insa, m-a iritat atat de tare incat am schimbat postul - aceasi problema. Intamplarea a facut ca, oprind la un semafor sa constat ca de fapt nu e o distorsiune ci pur si simplu o suprapunere. Nefiind vorbitor de limba italiana(intelegand doar acele parti ce seamana binisor cu romana) mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama ca era vorba de o reclama. Surpriza s-a amestecat cu iritarea si am inceput sa ma intreb care ar putea fi logica din spatele unui astfel de mecanism.

Am primit o serie de lamuriri de la un localnic: prin lege este reglementata prezenta publicitatii la radio; doar un anumit gen de reclama si o cantitate redusa fiind permisa. Pe de alta parte, publicitarii au gasit o solutie pe cat de inovativa, pe atat de ciudata: in dreptul reprezentantelor firmelor(interesate de acest gen de comunicare) se emite un semnal radio care acopera transmisiunile statiilor cu reclama firmei respective. Nu m-a intereasat prea mult nici temeiul legal si nici tehnologia ce face posibila aceasta forma de publicitate; am fost prea surprins de lipsa ei de interes fata de consumator…

Oare cum au conceput acesti oameni un mecanism atat de putin orientat spre individul uman? Nu se poate contesta eficienta in atragerea atentie, dar oare cum e posibil sa neglijezi intr-un atare hal intimitatea celui care probabil asculta cu placere o piesa muzicala in timp ce-si conduce masina prin traficul(infernal) din Milano? Cine este oare de vina, institutile legii care permit asa ceva sau publicitarii care se dedau la astfel de practici? Eu unul nu vad nimic bun in genul asta de publicitate care ingora componenta umana, urmarind pur si simplu un alt scop(comercial?). Revin cu intrebarea: ce este comunicarea, daca nu un liant intre oameni?

Posted in: Fun, Publicitate